vineri, 8 februarie 2008

003

Leapsa cu cartile (de la aripideinger)

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti X prieteni.


Am intrat si eu in jocul asta, dar nu am 6 amici bloggeri, ca sa am pe cine sa-l testez.
Cartea e Baudolino, de Umberto Eco. Asta e pagina 123, randul 6 (randul 5 era gol, si frazele sunt destul de mari, intra mai putin de 5 pe pagina, asa ca am modificat putin regulile...he he he)

“Domnule Nicetas, asta banuiala m-a insotit timp de mai multi ani, chiar daca nu izbuteam sa uit frumusetea sfasietoare a acelei clipe. Eram tot mai indragostit, dar de data asta fara nici o speranta, nici macar prin vis. Pentru ca, daca as fi voit o iertare oarecare, imaginea ei trebuia sa dispara pana si din visele mele. In fond, mi-am spus eu de-a lungul atator nopti fara somn, ai avut totul si nu mai poti dori altceva.”

miercuri, 6 februarie 2008

002

Cred ca toata lumea, si ma refer aici la cei care folosesc o forma oarecare de mesager instant, are idee ce inseamna un mass. In general ne displac mass-urile, chiar daca uneori mai primim cate un banc bun. Daca avem insa nenorocul sa avem in lista si persoane de varste mai mici, riscam sa primim liste de pana la 20 de optiuni, prin care sa ne spunem parerea despre persoana respectiva, sau putem primi cereri de diverse soft-uri, sau de muzica, s.a.m.d. Ok, exista un leac, si anume eliminarea persoanei respective din lista noastra, si ignorarea ei pe mai departe, dar, desigur, solutia asta nu are in vedere faptul ca unele din ele ne pot fi rude, sau altfel de cunostinte pe care altfel am vrea sa le pastram in lista. In fine, nu despre asta voiam sa scriu. In ultimul timp, in speta ieri, m-a lovit o revelatie, ca sa ma exprim plastic, si (intentionat) ironic. Care e revelatia? Messenger-ul a devenit printre altele si un loc de transmitere a barfelor de ultima ora, locul in care se pune tara la cale, locul in care poti vorbi despre cazul X, fara a fi limitat de vecinatate. Ce vreau sa zic prin asta? Daca inainte de aparitia internetului erai constrans sa vorbesti despre diverse "noutati" (hai sa le zic asa) numai cu prietenii apropiati, si cu vecinii, in cel mai bun caz la telefon, daca dispuneai de asa ceva (stiu ca acum pare absurd, dar erau persoane care nu dispuneau de acest mijloc de comunicare acum atat de comun... pana si bebelusii au telefon mobil), in ziua de azi, nu numai ca poti discuta o tematica de actualitate cu oricine, ba chiar ai acces la surse altfel imposibil de atins fizic, si mai mult, accesul e aproape instantaneu. Daca azi un individ pune pe YouTube un fisier video amuzant, despre orice/oricine si are grija sa-l trimita mai departe, in conditiile in care acel fisier contine anumite lucruri care sunt un bun subiect de barfa, in mai putin de 10 minute, toti utilizatorii online din tara vor primi acel link. Probabil ca in conditiile in care ai lista de messenger suficient de mare, poti primi acelasi link de 2,3 sau mai multe ori. Dar nu asta e important, ideea este ca transmiterea se face teoretic instantaneu, adaugandu-se la veriga a lantului de mass-uri timpul necesar pentru vizualizarea clipului video. Asa se face ca ieri, iesind cu niste prieteni la o bere, am aflat ca toti vazusera acelasi video, in care o asa-zisa profesoara de istorie purta o discutie cu tatal baiatului pe care il initiase, sa zicem in anumite reguli nescrise ale maturitatii (asta da eufemism).
Reactiile au fost diferite, de la amuzament nebun si fara limite, la indignare si aproape refuz. In fine, nu vreau sa comentez chestiunea respectiva, ci altceva: unii din cei care primisera link-ul nu mai stiau de la cine l-au primit, iar altii (printre care ei eu) il trimisesera mai departe. Nu cred ca e absurd sa presupun ca si ceilalti l-au trimis mai departe. Indiferent de sursa originala, eventual cel care postase link-ul in primul rand, distributia geografica a cititorilor/viewer-ilor trebuie sa fie destul de uniforma la nivelul tarii. Si ma restrang la nivelul tarii pentru ca materialul era in limba romana, deci inaccesibil vorbitorilor de alte limbi.
Rezumand incalceala asta pe care am reusit sa o intind in editorul asta in maxim 10 minute, cine e de vina? Messenger-ul sau atractia noastra catre fapte din astea, reprobabile, sa zicem, catre barfa, comparabila doar cu atractia mustelor pentru ceva nepronuntabil intr-un blog respectabil?