001

Asta e intrarea numarul unu, dupa cum arata si titlul. Renuntasem de mult sa am macar o incercare de bloguiala. Si uite ca nu am reusit sa ma tin departe de asa ceva. Deparca as mai avea timp. Inca nu sunt convins ca am facut ceea ce trebuie. Poate nu trebuia sa ma apuc iar de prostii din astea... Dar uneori simt nevoia sa exprim anumite idei, fara sa simt povara responsabilitatii. Adica fara sa-mi fac cunoscuta identitatea. Si asta e un loc - se presupune - ideal.
Care-i ideea care ma framanta zilele trecute... de fapt nu pe mine, ci pe "my significant other", dar prin translatie usor de inteles, si aproape inerenta, m-a molipsit si pe mine. In momentul in care incepe viata de adult, servici, chestii, taxe, rate, etcaetera, ce mai avem de asteptat, la nivel pozitiv? Ok, ar mai fi casatoria, copii, si dupa aia? De fapt nu am pus intrebarea corect. Intrebarea era: o sa am vreodata liniste? O sa fie vreo vreme in care nu o sa am probleme? Si mi-am dat seama ca de cand ne nastem si avem oarece samanta de constiinta in noi, sa zicem de pe la 3-4 ani, cand asteptam sarbatorile si zilele de nastere si onomasticile, ca sa primim cadouri, apoi la scoala continuam sa asteptam cadourile- perioada lor - si vacantele, apoi la liceu abia asteptam sa terminam, ca sa intram la facultate, o alta lume, etcaetera, apoi la facultate abia asteptam sa terminam ca sa luam primul nostru job apoi cand luam si diploma si ne si angajam asteptam sa ne luam masina, apartament, casa, laptop, a doua masina, o garsoniera pentru ala micu, sa aiba si el unde sa se retraga cu prietenii lui, care oricum ni se par mult prea galagiosi, si probabil drogati........... mereu gonim dupa maine, si maine nu mai vine niciodata, pentru ca si maine exista alt maine, la care inca nu putem sa ajungem, abia maine o sa ajungem acolo, dar maine.....nu ne dam seama oare ca nu exista decat azi? ca goana asta dupa maine ne duce, ca de altfel orice alta actiune pe care am adopta-o, la singurul final posibil, si logic, de altfel...

ar trebui sa nu ne mai dorim nimic pentru maine, doar pentru azi. maine nu exista. tocmai l-am omorat eu...